10 intrebuintari ale unei masini!

Nu am mai pus de multa vreme o postare intr-o oarecare masura amuzanta. Astazi ma uitam dupa o masina si in timp ce faceam asta, vorbeam cu un prieten de prin Baia Mare. Si ma intrebam eu ce s-ar putea intampla daca nu platesc impozitul :) (ca sa vezi belea). Raspunsul lui a fost ca daca nu platesc impozitul, nu o sa mai pot vinde masina. Si uite asa am inceput sa ma gandesc ce as putea sa fac eu cu o masina care nu mai functioneaza. Ce mi-a dat prin cap? Urmeaza...

1. Sa o tai si sa o fac birou, ca AICI ;
2. Sa cresc gaini in ea (chiar daca n-am);
3. Sa o transform intr-un ghiveci de flori, ca AICI;
4. Sa ii iau canapelele si sa dorm in ea;
5. Sa o fac cotet pentru caine;
6. Sa o transform in caruta pentru cal (chiar daca n-am);
7. Sa ii dau caroseria jos, pastrand doar sasiul si motorul, pentru a merge cu ele asa :D
8. Sa ii folosesc motorul pentru a scoate apa de la pompa (comoditatea ma omoara);
9. Sa ii dau jos interiorul si sa imi pun calculatorul in schimb;
10. Sa pun o cada inauntru, sa pot face baie direct in masina;
11. Sa ii dau jos capota de la portbagaj si sa ii pun o bancuta acolo. Asta chiar cred ca o voi face candva!
12. Sa scriu pe ea tot felul de rahaturi impotriva statului roman, si sa fac plangere conform careia mi-a fost vandalizata masina (ca sa nu iau amenda / dosar penal);
13. Sa ii pun un WC in locul scaunului soferului, si astfel as fi primul om de pe planeta (cred) care conduce in timp ce scufunda submarine.
14. Sa ii tai acoperisul si sa pun o saltea inauntru, ca sa ma pot bronza (de parca nu as fi suficient de bronzat) si sa pot face sex in masina fara sa se loveasca cineva cu capul de plafon.
15. I-as taia botul si l-as pune pe gard :) Dar numai botul. Sus pe gard. Deasupra portii. Nu ar fi comic?


BTW, stiu ca trebuia sa ma opresc la 10, dar a inceput sa imi placa :))
Hai sa vad, ce idei mai are lumea? Ce ar putea face o persoana fizica (nu juridica) cu o masina pe care nu o poate vinde, si nici nu o poate folosi pe strada?

Ce îşi doreşte Mihăiţă?

S-a întrebat cineva vreodată ce îmi doresc eu? Sau altfel spus... INTERESEAZĂ pe careva ce îmi doresc eu?
Sincer... Nici nu îmi pasă. Dar ca sa ii raspund lui Adrenalin (chiar daca o fac al dreacu de tarziu).
 Nici nu mai stiu sigur cate dorinte trebuia sa scriu. Parca vreo 5.

1. Sa imi pot permite sa particip la fiecare etapa de drift desfasurata in Romania.
2. Sa am benzina fara numar, fara numar.
3. Sa am bani cat sa ma pot intretine (nu vreau vile, palate, ferrari, si alte animale).
4. Sa am o familie interesanta, unde sa fie armonie, bla-bla-bla.
5. Nu stiu... S-au cam terminat dorintele :)). Dar ca sa nu zica lumea ca sunt prea modest, vreau sa castig la loto :)))


Si acum ca am trecut peste treburile astea intr-o oarecare masura puerile, sa trecem la treburi mai importante, cel putin pentru mine. De exemplu planeta e blindata de pitipoance. Nu mai ai loc sa arunci un pachet de biscuiti, ca sa nu mai zic de ac, ca e plin de pitipoance. Si cel mai original e ca nu isi dau seama in ce situatie se afla...
De exemplu faza cu ochelarii de soare in casa. Sau faza cu pozele in oglinda. Sau faza cu sutienele pline de hartie igienica. Sau faza cu toale cat mai roz (pana acum ceva ani nu purtau roz decat fetitele sub 4 ani). Sau faza cu masina vopsita roz cu floricele. Sau faza cu diamantele shmanglovsky. Sau faza cu botul, care ca tot a venit vorba, e epica!

Ma rog, cred ca a observat toata lumea.
Urmeaza cat de curand un post lung si plictisitor, despre politica, sfarsitul lumii si alte rahaturi similare. Deci mai bine nu mai treceti pe aici prea curand :))

P.S.: Si poza atribuita temei cu pitipoancele, ca era nevoie!

M-am intors!

Stiu ca nu am mai dat de ceva vreme pe aici, dar am avut motivele mele! Intemeiate! Am fost plecat, am avut treaba, nu am mai vazut net o perioada, au fost mai multe situatii. Important e ca am revenit (cel putin pentru mine e important) cu forte proaspete, am o gramada de lucruri de scris pe aici, dar acum e 12:00, maine plec la munca (da, intre timp m-am angajat), deci nu am prea multe de zis!

Si totusi, merge un P.S.! Mai tine minte cineva ca am spus eu mai demult de muzica pe care o canta Santos la V8-ul lui? Mie mi se pare incredibila. Combinata cu circumstantele in care este ascultata, e orgasmic! E cineva curios sa vada cum au reactionat diversi indivizi care i-au savurat sonatele?



E bun, nu-i asa?

Bietul Eminescu... Partea a doua

Mă simt nevoit să precizez şi aici, pentru a nu se crea confuzii!
Articolul nu e scris de mine, e lung ca dreacu, l-am preluat de undeva, merita citit, credeti-ma!!




Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, undePoliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura . Aici, conform declaraţiilor lui Ventura , Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura , în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni.. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti.. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă.. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc. Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.
Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic . Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

P.S.: Dacă sunteţi rupţi de beţi şi aveţi permisul suspendat, SĂ NU PLECAŢI CU MAŞINA!!!

Bietul Eminescu... Partea 1

Articolul nu e scris de mine, e lung ca dreacu, l-am preluat de undeva, merita citit, credeti-ma!!




Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la comanda francmasoneriei

Motto: „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.”

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.
„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria.. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal.. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”
Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”
Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.
Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.
Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli. 



Nu ştiu cât de adevărat e ceea ce scrie acolo, dar mie mi-a dat de gândit!!

Mai sunt 2 părţi ale articolului, dar le voi pune mâine, respectiv poimâine!

P.S.: Pozele nu au nicio legătură cu postul, dar nu-i aşa că sunt mişto? :D

Mare e grădina internetului...

Internetul este apreciat de o foarte mare parte din tinerii din ziua de azi pentru că le poate conferi o identitate la care ei râvnesc. Mulţi sunt frustraţi, care pe internet se consideră smardoi. Mulţi sunt muritori de foame, care pe internet se consideră baştani. Multe fete urâte şi cu multe coşuri pe faţă se dau fotomodele pe net, mulţumită photoshopului, şi a identităţii create doar din plictiseală. Sunt oameni frustraţi care încă nu au depăşit momentul, şi nu îşi acceptă condiţia. Sunt conştienţi că pur şi simplu nu au cum să îşi facă prieteni cu felul lor de a fi, aşa că încearcă să dezvolte o altă personalitate, pe care ei o consideră favorabilă. Adică devin falşi & wannabe. Interesant e că se supără dacă le spui că sunt distruşi, fiind în stare să meargă până în pânzele albe pentru a demonstra contrariul. Într-un final, când cineva îţi aduce la cunoştinţă că persoana cu care discuţi e cu totul altfel faţă de cea imaginată de tine, surpriza este una de proporţii. În general te îndoieşti că cineva ar putea merge atât de departe. Te îndoieşti că acea persoană se poate îndoi atât de tare de propria fiinţă încât să te vrăjească cu nişte minciuni sfruntate. Mai interesant e că aceste persoane ar putea ajunge actori foarte buni, pentru că se pricep să intre în pielea personajului.
Dezamăgitor este atunci când cineva te aduce cu picioarele pe pământ, rupându-ţi filmul, amintindu-ţi că nimic nu e ceea ce pare, şi că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Mai dureros este, însă, faptul că nu te-ai fi aşteptat niciodată. Începi să ai încredere în persoana respectivă. Uşor uşor începi să o placi, din ce în ce mai mult. Vrei să te întâlneşti cu ea, dar nu ca să vezi dacă arată bine sau nu, ci numai pentru că ţi-ar plăcea să o strângi în braţe, dar pe ea nu o interesează. Pe ea o interesează să arate cât mai bine în ochii tăi, şi să o consideri o zână bună, fotomodel, elevă eminentă, sau orice altceva. Pe tine te interesează să ai ocazia să o întâlneşti, indiferent dacă îi lipseşte o mână, un picior, două picioare, sau capul. Important e să o poţi strânge în braţe. Când afli că tu eşti în plop, şi plopul în aer, te simţi dezamăgit, e un sentiment foarte jenant.
Te simşi dezamăgit, şi nu pentru că persoana respectivă e cu totul altfel faţă de ce credeai tu, ci pentru că tocmai ai aflat că nu eşti decât încă un fraier pe lista ei, încă o crestătură pe grindă. Te aşteptai să primeşti acele cuvinte dulci şi îmbietoare numai pentru tine. Faptul că nu mai eşti unic, nu te mai simţi "tu", şi asta te face să te simţi gol pe dinăuntru. Te simţi jignit, pentru că nu mai eşti "acela" . Eşti doar un altul. Te simţi jignit pentru că pe ea de fapt nu o interesează persoana ta, şi nici nu a interesat-o vreodata.
Poate am avut ocazia să simt asta pe pielea mea, dar foarte important este să trec peste, şi mă consolez spunându-mi că dacă respectiva s-a coborât la nivelul "care este" probabil nici nu merită să mă consum.

Şi totuşi, m-ai dezamăgit...

Normalitate? Care normalitate??

Da' chiar aşa... Care normalitate? Ce înseamnă normal în secolul 21?
Având în vedere că suntem acaparaţi de ciori şi de fagoţi, marşul diversităţii m-a dat gata. Plin de futincurişti cu rozeta spartă, rupţi în supapă, cu ochiul maro cât gurile de la canalizare. Ce ar fi fost dacă ar fi ieşit şi zoofilii cu câte un căţel pe stradă? Dar dacă ieşeau pedofilii cu câte un copilaş cu ghiozdănel în spate?
Că tot zicem de diversitate, dacă ieşeau şi cleptomanii cu lanţuri, telefoane, şi portofele atârnate de gât?
Dar dacă ieşeau drifterii cu cauciucuri pe umeri? Sau scuteriştii cu câte un ghidon şi 2 litri de benzină? Că trebuie să fie diversitate de colo până colo. După părerea mea e suficient că dimineaţa când treci spre şcoală îi vezi pe fagoţii din blocul vecin cum se ţin de mână (evident, amândoi cu ochii vineţi, că viaţa e frumoasă în Bariera Bucureşti). Nu îmi trebuie să îi văd pe stradă.

Şi că tot ziceam de normalitate, prin normalitate înţelegem majoritate. Deci dacă într-o camera sunt 25 de persoane negre şi o persoană albă, înţelegem că acolo e normal să fii negru. Dacă sunt 25 de persoane albe şi o persoană neagră, înţelegem că acolo e normal să fii alb.
Deci ce trebuie să înţelegem? Mai e puţin şi o să fie normal să ciordeşti, să practici japcă, să te fuţi în cur, fetele să facă m**e (asta dacă nu e deja ceva obişnuit).
Românii o să fie o minoritate, majoritatea fiind reprezentată de rromi. Oricum au mai multe drepturi decât noi.
De exemplu la şcoala de sub-ofiţeri Vasile Lascăr, din Câmpina, sunt locuri pentru rromi. Rromii ăştia dau aceleaşi probe pe care le dau şi eu, decât că ei nu au nevoie de punctaj la fel de mare ca mine. Dar asta nu e nimic. Problema e că asta se aplică şi la şcoala pentru pompieri, de exemplu. Deci în loc să intre un român, care se pricepe la stins incendii, o sa intre o cioară jegoasă şi împuţită, care e în pom, a stat şi a jucat barbut cât timp a învăţat românul. Şi de ce o sa intre cioara? Pentru că intră la locurile pentru rromi. Deci viaţa ne este pusă în pericol, din punctul ăsta de vedere, pentru ca nu este suficient de competent, dar totuşi intră acolo, pentru că are mai multe drepturi decât noi. Nu mi se pare normal. Nu e normal, în ochii mei, dar totuşi celor de la conducerea fututului nostru de stat li se pare normal. Ei bine, NU E!
Nu e normal să intre un barbugiu aerian incompetent într-o instituţie de stat în locul unei persoane pregatite foarte bine din punct de vedere intelectual.
Nu e unicul exemplu. Asta se aplică şi la liceu. Locuri pentru ciori sunt căcălău. Adică dacă e iau 8.50 nu pot sa intru într-un liceu bun, dar în schimb poate o cioară, care probabil a luat maxim 6. Asta e normal??

Mai e ceva normal în ţara asta de căcat??
Că tot a venit vorba... Să mai destindem atmosfera:

Bagabont mare Robin ăsta. I-a făcut schema lui Băţman ăsta.

Dar Băţman tot îl iubeşte. Nu e romantic?? :X

Distraţi-vă, că astfel de desene vom vedea peste câţiva ani!!!

Dar pana cand??

Auzisem saptamanile trecute despre intentia guvernului de a zamisli un plan diabolic: un site de prezentare a Romaniei, sub forma unui portal, pe care sa gasesti aproape orice informatie despre tarisoara noastra frumoasa. Stati linistiti, nu e pentru noi, e penstru cei care ar vrea ipotetic sa ne viziteze tara. Desi, daca stau sa ma gandesc mai bine, poate ca ar fi util si pentru unii din noi, intrucat nu ne-am nascut autostivuitori. Pardon….atotstiutori. Ei bine, vorba vine ca oamenii astia s-au gandit sa arunce pe geam vreo 500.000.000 (adica cinci sute de milioane) de euro. Da! Costurile acestui site se ridica la 500 de milioane de euro. Cel putin asa spun oamenii din minister. Totusi, dupa mai multe remarci acide din partea presei, oamenii s-au gandit ca totusi e cam mult. Asa ca acum se scuza, spunand ca cei 500 de milioane sunt nu doar pentru site-ul respectiv, dar si pentru informatizarea serviciilor publice. Cam aceeasi Marie, cu o alta palarie. Din punctul meu de vedere, tot 500 de milioane se fura, la oricate maini ii imparti.
Acuma, problema se pune simplu: sa luam unul din cele mai celebre site-uri din lume. Sa luam de exemplu Yahoo. In urma cu vreo trei ani, citeam ca Google a oferit 200 de milioane de dolari pentru Yahoo. La vremea aia, cica ar fi fost un pret bun, insa Yahoo nu era de vanzare atunci. Hai sa mai luam unul: Youtube. Cat credeti ca v-ar costa sa cumparati Youtube? Putin, in niciun caz. Totusi, trebuie sa tinem cont de un aspect foarte important: Yahoo si Youtube sunt doua dintre cele mai mari branduri mondiale. Romania nu are in acest moment nici macar un brand cel putin la fel de puternic precum Yahoo sau Youtube. Si stim cu totii ca fara notorietatea brandului, produsul este nimic. Totusi, eRomania costa 500 de milioane de euro. Sa zicem.
Ce-ar putea face Romania cu 500 de milioane de euro, va intrebati? Pai intrebarea asta e chiar de prost gust, pentru ca raspunsul este atat de simplu: spitalele colcaie de gandaci, ca sa nu mai mentionam lipsa aparaturii moderne si a medicamentelor. Scolile de la sate stau sa cada peste elevi cu tot cu acoperis. Statiunile balneo-climaterice, odata renumite in Europa sunt in paragina. Asta ca sa nu mai mentionam cati kilometri de autostrada s-ar putea face si cate drumuri s-ar putea repara cu banii astia. Pai de ce facem noi un site de promovare, cand inca nu avem ce promova? Asta e ca si cum ai pune caruta inaintea boilor. Lucru care este posibil in putine locuri in lume. Si Romania este unul dintre acele locuri. Sincer, stiam ca ne cred prosti. Dar totusi…cat de prosti ne cred?

Si totusi, sa nu uitam ca: 

Hai na belea... Păpuşă gonflabilă de 5.000 de coco!

Reprezentantele sexului frumos au de ce sa fie ingrijorate, spune un mail pe care l-am primit recent. E vorba de o "fiinta" gingasa, care seamana leit cu o femeie. Nu l-as publica daca nu ar fi extrem de interesant. Si mai spune asa mailul:

- e fabricata in Suedia, din silicon de cea mai buna calitate. Inaltime intre 1,50m si 1,75m.
- textura pielii este 99,8 la suta asemanatoare cu pielea umana.
- fiabilitate. Folosita zilnic (chiar de mai multe ori pe zi) are o durata de viata de 2 ani.
- este auto-adaptabila: doar o pui in pozitia dorita si se adapteaza automat.
- are 100 de senzori prin tot corpul, intre care doar 30 in zonele erogene.
- stimulul oricarui senzor o face sa se miste intr-un anume fel, sunt posibile 20 de miscari compuse simultate.
- cand e penetrata, emite gemete placute, vocea putand fi aleasa. Accepta comenzi vocale in 7 limbi straine (romana nu e inclusa, dar un hacker poate rezolva problema, sau face firma suedeza un update in urma cererii masive generate de acest post).
- se lubrifiaza automat, doar la stimulul usor al unora din senzori.
- are parola si user.

Caracteristici tehnice:

- are 3 intrari operationale: anal, vaginal si oral.
- se poate schimba capul; exista 7 variante posibile.
- exista 7 marimi diferite.
- se pot customiza culoarea parului, a pielii, a ochilor, marimea fundului, si a sanilor.
- wireless. Mare autonomie (o saptamana in stand-by, 5 ore in modul dinamic, fara sa aiba nevoie de incarcarea bateriei).

Deci, cu tristete in glas, ma vad nevoit sa constat ca pare mai rentabila decat o femeie-femeie. Nu tu pensie alimentara, poti sa te uiti la meciuri linistit, poti sa intarzii in oras cu prietenii, nu o doare capul...


Facem progrese! :) 

Alors on danse!

Limba franceză nu mi-a plăcut niciodată. Şi nici nu îmi va plăcea prea curând. E limba iubirii?? Limba iubirii între bărbaţi, poate...
În primul rând ca să îţi placă o limbă trebuie să îţi placă oamenii care o vorbesc. Francezii sunt homosexuali, fagoţi, poponari, homalăi, futincurişti, limbinpizdişti, şi în multe alte feluri. Nu îmi plac francezii. În primul rând pentru că sunt libidinoşi. Au fantezii sexuale mizerabile. Şi mănâncă croissante în loc de cornuri. Se cacă pe ei cu parfumurile lor nasoale. Eu prefer parfumurile italieneşti, dacă tot e să o luăm aşa. În afară de Turnul Eiffel nimic nu e mişto în Franţa (cred). Maşinile lor sunt mizerabile. Citronel sunt muci. Reno sunt muci. Pejo sunt muci.
Design-ul lasă de dorit în cazul fiecareia dintre ele. Nu am fost în Franţa şi nici nu am de gând să merg vreodată. Nu le înţeleg limba, şi nici nu vreau. Şi totuşi, am găsit o melodie care îmi place. Nu înţeleg decât "Alors on danse" din toată melodia, dar simt că nici nu e nevoie să înţeleg mai mult. Pur şi simplu îmi place!

Căscaţi urechea, şi bagaţi un click aici!




P.S.: Franţuzii futuţi şi-au băgat nasul şi şi-au amintit de drepturile de autor, motiv pentru care nu am cum sa embed-uiesc varianta oficială a clipului. Luaţi de la mine muzica şi versurile, dacă v-au plăcut intraţi şi voi pe youtube, că dacă aţi ştiut să citiţi postul ăsta e clar că sunteţi suficient de maturi!

E posibil??

Discuţie între doi băieţi:
Primul: Bă, a mea e groasă cât antebraţul meu!
Al doilea (uitându-se la antebraţ) : Nu are mă cum!
Primul: Păi da, mă, da' antebraţul tau e mai gros decât al meu...
Al doilea: Aaaa... De aia nu îmi ieşea mie!!

:)))))

P.S.: Îţi e foame??













Încă îţi e foame???

P.S.2: Sper că nu am fost prea măgar cu poza asta...

INNgliş lesson with INNA

Său dis iz Inna, stragăling tu spic sam ingliş, of cărs şi uăzânt eibăl tu du it propărlii, bat iţ nais, end şi meics mi laf.
Neau deat ai hev sin dis clip, ai em uandăring if şi undărstends dă lirics of hăr songs.
Honăstli, ai finc şi sacs.

P.S.: Sam persăn tăuld mi  deat dis şit uăz smăucd ă long taim ăgău. Ai dăunt giv ă fac.

Doggie Dentures

Am vazut din greseala spotul publicitar. Mi se rupe de Pedigree, si de tot ce produc ei, pentru ca am un caine, dar mananca orice in afara de porcarii din astea artificiale. Am pus filmuletul pentru ca e mult prea amuzant. Vedeti cat de serios se uita primul caine, pana sa zambeasca, si cat de amuzant e al treilea caine. E mult prea jmechera reclama!

Rompetrol futut.

Deci azi am iesit o tura cu masina, ca oricum nu am fost la scoala. Am fost obosit, plictisit, stresat, mai sunt si racit, deci clar, NU AVEAM CUM sa ma duc la scoala. Chiar daca vroiam, nu puteam.

Mi-am rupt totusi o bucatica din suflet ca sa merg sa il iau pe Adrian (fostul meu coleg de banca) , si sa mergem sa dam o tura cu masina. Am fost, Bineinteles nu am putut sa parchez pe langa scoala pentru ca e foarte mare zapada, si decat sa o las ca magarul pe marginea drumului cu luminile de avarie pornite, am preferat sa o duc in parcare. Deci am mers de la rondul din Bariera Bucuresti pana la statia de pompieri de la capatul lui 1d, m-am intors, am dus-o in parcare, si am plecat sa il racolez pe Adriani. Am pasit timid in curtea scolii, si atunci a inceput lumea sa faca galagie. Dialogul meu cu femeia de la poarta (care e o jigodie) a fost:
- Ma, tu inveti in liceul asta?
- Da, dar acum am venit numai pana aici sa vorbesc cu cineva.
- Deci ai venit sa te bati, huliganule, nu te duci nicaieri!
(Ea bineinteles ma cunostea, si stia ca sunt din scoala, ca doar m-am certat in vara cu ea cand nu ma lasa sa intru cu scuterul in parcare).
- Ba da, sunt din scoala, am venit sa vorbesc cu un coleg!!!!!!!
- Bine, te duci, dar lasi buletinul aici, si il iei cand te intorci!
- OK, kein problem, se putea spune asa de la inceput 8-}
Am lasat buletinul la tanti marmota, am plecat sa il iau pe Adrian. In clasa la fel a fost, dar mai subtil. Zici ca nu mai are omul voie sa calce intr-o scoala fara ghiozdan la el. Cred ca ghiozdanul iti confera imunitate, sau ceva.
L-am vrajit pe Adrian sa mearga cu mine, si in timp ce mergeam spre masina l-am gasit si pe Pavel (aka Okelarisstenstein). I-am zis ca mergem sa dam o tura, si a venit cu noi pana la urma. Am fost din parcare (undeva in spatele postei din Bariera Bucuresti) pana la pompieri si inapoi de vreo 2 ori, ca sa incalzim motorul. Problema e ca intre timp s-a aprins beculetul de la benzina. Am fost sa bag benzina, am bagat de 15 ron. Adica ~4 litri. Beculetul tot nu s-a stins. Mi s-a parut dubios, pentru ca eu nu aveam cum sa consum mai mult de 4 litri in maxim 10 km, ar fi insemnat un consum de 40 l/100 km.
Oricum, dupa asta am fost pana in Malu Rosu, cu niste treaba. Ne-am intors la scoala, am mai dat cateva ture (insumand MAXIM 10-15 km), dupa care i-am lasat pe baieti si m-am dus acasa. Dupa aia m-a luat mama in oras la cumparaturi, si explicandu-i care e problema, am mers sa mai bagam benzina. Am bagat de 20 ron, adica ~4.5 sau 5 litri. Pe acolo. Evident, beculetul nu s-a stins.
Cam asta e duma cu astia de la Rompetrol. Am mai auzit eu de scheme din astea, ca numaratoarea merge, dar benzina nu curge, dar am zis ca is glume. Si oricum, credeam ca pot fi catalogate drept erori, adica 50G de benzina la 1L, sau ceva asemanator. Consider ca am fost tras pe sfoara in ultimul hal.
In primavara 2009 am avut scuterul la vopsit la cineva in sud, si cand l-am dus acolo ne-am hotarat sa ii facem si ceva ajustaje pe la "dedesubturi". I-am umblat noi la carburator, pe la variator, i-am gadilat un pic si aprinderea, schimbat bujia, ma rog... Nimicuri din astea. Eu la scuter am rezervorul de ~8 litri (parca). Am fost eu sa bag benzina la Rompetrol, ca doar era cea mai apropiata benzinarie, si am bagat de 20 ron. Atata mai aveam, ca trebuia sa iau si tigari, si alte alea. In mod normal i-as fi facut plinul.
Luand in considerare ca eu mai aveam ceva benzina in rezervor (sa zicem jumatate de litru), benzina din rezervor dupa ce am alimentat nu a ajuns pana sus. Nici macar pe aproape. Inca se vedea fundul rezervorului. Dar acolo scria ca am bagat 4 litri si ceva. Mie mi se pare scandalos.
In general bagam de la Lukoil benzina, pentru ca imi era mai aproape, dar acum am zis sa bag de la Rompetrol, ca doar nu merg pana la Barcanesti.
Am auzit tot felul de mituri despre benzina de la Lukoil. Ca e cu apa, ca are pestisorul auriu in ea, ca e cu cola, ca nu e buna de baut. Eu toata vara (am facut ~6.000 km cu scuterul) am alimentat aproape numai de la Lukoil, si nu a avut niciodata probleme.
PLM, singura solutie e sa te duci cu un bidon de ~20 de litri, sa il umplii, si sa vezi daca nu cumva o sa fie decat 15 litri in bidon cand pe pompa scrie clar 20. Asta ar fii culmea.
O sa fac si asta,dar la vara!


Pentru cine isi ridica semne de intrebare, postarea asta a fost initial scrisa prin ianuarie, dar a fost stearsa, si acum m-am hotarat sa o repostez.


P.S.: Stiu ca poza nu are nici cea mai mica legatura cu ce am scris, dar imi place :)

Mizerabili.

Topul senatorilor care arunca banii publici pe cazari la hotel, calatorii si alte nevoi "absolut necesare" este dominat de membrii coalitiei de guvernare, care nu se sfiesc din a-si face toate poftele pe banii contribuabililor.

Top 10 cei mai costisitori senatori:

* Gyorgy Frunda - UDMR - 103.208 de lei;

* Petru Filip - PDL - 98.021 de lei;

* Cornel Popa - PNL - 93.144 de lei;

* Traian Igas - PDL - 92.082 de lei;

* Gheorghe David - PDL - 91.262 de lei;

* Alexandu Cordos - PSD - 89.727 de lei;

* Ovidiu Marian - PDL - 89.343 de lei;

* Nicolae Prunea - PSD - 88.917 de lei;

* Cseke Attila - UDMR - 88.206 de lei

* Corneliu Grosu - PSD - 87.881 de lei.


La polul opus, in lista celor mai economi senatori ii regasim, in mare parte, tot pe membrii coalitiei de guvernare. Acesti senatori mai "cumpatati" fac parte din "elita" societatii romanesti, topul fiind plin de "magnati".

Top 10 cei mai economi senatori:

* Dan Voiculescu - PC - 23.990 de lei - cu toate ca nu cheltuie banii publici pe cazari, telefoane si alte "nevoi", magnatul Voiculescu, unul dintre cei mai bogati oameni din Romania, a facut demersuri pentru ca blocul in care detine un apartament de lux sa fie reabilitat termic integral pe banii statului, lucru care se va intampla, cel mai probabil, pana la finele acestui an, dezvaluie Inpolitics. Motivul acestei grabe este justificat: intrucat fondurile pentru reabilitare ale primariei nu sunt nelimitate, principiul este "primul venit, primul servit".

* Anghel Iordanescu - PSD - 36.824 de lei;

* Vasile Mustatea - PNL - 40.719 de lei;

* Radu Feldman Alexandru - PDL - 40.820 de lei;

* Raymond Luca - PNL - 40.985 de lei;

* Catalin Voicu - PSD - 43.269 de lei;

* Mihaita Gaina - PSD - 43.654 de lei;

* Miron Mitrea - PSD - 43.779 de lei;

* Crin Antonescu - PNL - 44.243 de lei.



Unde se duce banul public?

In conditiile in care in perioada ianuarie - martie un senator a cheltuit, in medie, 68.000 de lei (aprox. 16.000 euro), ne intrebam cu totii pe ce au fost cheltuiti acesti bani. In medie, fiecare senator a obtinut in primele trei luni ale anului suma de 68.234 de lei, iar in total alesii au primit de la Senat 9.348.155 de lei (aprox. 2,2 milioane euro).

* Diurna


Cele mai mari diurne obtinute in perioada ianuarie - martie, pentru deplasarea in teritoriu, in strainatate sau in Bucuresti, au fost obtinute de senatorul UDMR, Veretoy Attila (9.839 de lei), urmat de reprezentantul PSD, Doina Silistru (8.424 de lei), de senatorul PDL, Traian Igas (8.417 de lei), de senatorul PSD, Radu Catalin Mardare (8.294 de lei) si cel al UDMR, Gyorgy Frunda (7.935 de lei). Cu toate astea exista si senatori care nu au ridicat diurne - acestia fiind in numar de 22, insa ceilalti 115 de senatori au ridicat in total pentru diurne 754.572 de lei.

* Cazare


In cazul sumelor cheltuite pentru cazare, in Bucuresti, in tara si in strainatate, cei mai multi bani au fost folositi de Gyorgy Frunda (UDMR) - 35.715 de lei, urmat de reprezentantul PNL, Cornel Popa (29.857 de lei), cel al PDL, Traian Igas (29.227 de lei) si liberalul Puiu Hasotti (29.193 de lei). Pe de alta parte 32 de senatori nu a primit bani pentru cazare, in timp ce restul de 105 parlamentari au obtinut in total pentru cazare 2.238.685 de lei.

* Transport


Pentru transport, in tara si in strainatate, senatorul care a primit cei mai multi bani este Dumitru Oprea (PDL) - 16.334 lei, urmat de senatorul PDL, Traian Igas, cu 15.811 lei si de colegul sau de partid, Petru Filip, cu 14.031 lei. Intre cei care nu au obtinut bani pentru transport in cele trei luni se numara 19 senatori, iar ceilalti 118 senatori au primit in total 477.211 de lei.

* Telefon


Printre "expertii in comunicarea telefonica pe banul public" se remarca senatorul PNL, Cornel Popa, care a strans facturi in valoare de 1.674 de lei. Pozitia a doua este ocupata de senatorul UDMR, Gyorgy Frunda (1.538 de lei), in timp ce pe locul trei se afla senatorul PSD, Titus Corlatean (1.151 de lei). Presedintele PNL, Crin Antonescu, si-a adjudecat pozitia a patra in top, cu 1.064 de lei, urmat din partea PDL, de Anca Boagiu - 934 de lei. Totodata, senatorii Dan Voiculescu, Iulian Urban (PDL), Mihai Stanisoara (PDL) si Cristian Diaconescu (PSD) nu au obtinut bani pentru plata telefonului mobil. Convorbirile telefonice in cele trei luni, pentru 133 de parlamentari, au costat Senatul 51.842 de lei.

* Birou senatorial


Printre cei care au cheltuit cel mai mult cu birourile senatoriale se numara Dan Coman Sova (PSD), Gheorghe Pop (PSD), Alexandru Mazare (PSD), Iulian Urban (PDL) si Sorin Fodoreanu (PDL) - fiecare cu cate 31.473 de lei. La polul opus sunt senatorii Dan Voiculescu, cu 6.834 de lei, Ioan Sbirciu (PDL), cu 13.215 de lei si Dumitru Oprea (PDL), cu 14.090 de lei. De asemenea, intre senatorii care au cheltuit cel mai putin cu birourile senatoriale se mai numara Ecaterina Andronescu (PSD) cu 15.084 de lei si Constantin Dorel Borza (PDL), cu 16.968 de lei.


In realizarea analizei au fost cumulate sumele obtinute de fiecare senator in care sunt incluse indemnizatia neta, factura telefonului mobil, cheltuielile cu diurna, transportul si cazarea in Bucuresti, in teritoriu si in strainatate, precum si cheltuielile pentru birourile senatoriale.


Sa ii futem in gura, si sa ne pisam pe ei, si pe ochii chiori, si pe fruntea lata a lui Basescu, pentru ca ei dorm pe bani, se relaxeaza cheltuind intr-o zi bani cu care ar plati 10 salarii "normale", si au de gand sa mareasca tva-ul, sa micsoreze pensiile, salariile, si ajutorul de somaj. Sunt mizerabili...

What the fuck???

Atentie - tine-te bine de birou, sa nu fii absorbit de a 4-a dimensiune!
  Da clic pe: http://www.psikopat.com/html/spirale.htm   
      Apoi :
      Alege sensul de rotatie,
      Alege viteza (parca pe rapide e mai interesant),
      Da click pe GO...
      Priveste  fara intrerupere si fara sa te misti punctul rosu din centru timp de cel putin 30 secunde
      Apoi priveste-ti mana de pe maus (sau un alt obiect apropiat)
      HALUCINANT !  


Deci asta e mail-ul pe care l-am primit! Vreau sa spun ca e mult prea jmecher ce se intampla cand te uiti la mana de pe mouse! Deci pe cuvant, chiar m-am uitat de vreo 5 ori, ca e prea tare senzatia!

FREE FEST 2010 :)

Am putea sa incepem istoricul acestui eveniment cu ceva foarte pompos si cu o lista mare de detalii tehnice, discutii, contracte, intelegeri, telefoane in miez de noapte, zile intregi de nedormit, cafele la discretie si multe, multe altele...

De fapt, povestea e simpla: pornind de la o bere (sau ma rog, mai multe) ia nastere ideea acestui festival, din dorinta de a continua traditia de la Ploiesti a vestitului festival MotorRock, trecand la urmatorele beri, incercam sa vizionam cele 2 scene, cea principala pentru trupe rock: Vita de Vie, Omul cu Sobolani, Trooper, Coma, E.M.I.L., Zob, El Negro si lista e lunga, iar cea secundara sa o umplem de Dj-i : Gojira, Narcissa, New Medicine, Vladimir, Costin G si iarasi lista continua..tot continuand pe drumul berii, viziunea ne poarta spre concursuri moto, amenajarea unui traseu de motocros, batai in namol pentru domnisoare,caricaturi, concursuri de alcoolemie, toate cu premii pe masura...si in final, pe la ultima bere, intrarea sa fie libera..

Nu suntem alcoolici si nici nu ne dorim, dar in tot ce am facut si facem in continuare punem foarte mult suflet.


P.S.: Articolul e preluat de pe http://freefest.letsrock.ro/ !!

P.S.2: Hai la destrabalareeee!! Sa fie haos, sa fie anarhie!!

Religie vs. Stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.  Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…  Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.  - Esti crestin, nu-i asa, fiule?  - Da, dle, spune studentul.  - Deci crezi in Dumnezeu?  - Cu siguranta.  - Dumnezeu e bun?  - Desigur, Dumnezeu e bun.  - E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?  - Da.  - Tu esti bun sau rau?  - Biblia spune ca sunt rau.  Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia!  Se gandeste putin.  - Uite o  problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti? Ai incerca?  - Da, dle. As incerca.  - Deci esti bun.  - N-as spune asta.  - Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea.  Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…  Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.  - El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?  Studentul tace.  - Nu poti raspunde, nu-i asa?  El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.  - Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?  - Pai…, da, spune studentul.  - Satana e bun?  Studentul nu ezita la aceasta intrebare - “Nu”.  - De unde vine Satana?   Studentul ezita. - De la Dumnezeu.  - Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?  - Da, dle. Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?  - Da.  - Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat.  Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.  Din nou, studentul nu raspunde.  - Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?  Studentul se foieste jenat.  - Da.  - Deci cine le-a creat?  Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. - Cine le-a creat?  Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.  - Spune-mi, continua el adresandu-se altui student.  - Crezi in Dumnezeu, fiule?  Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.  - Da, dle profesor, cred.  Batranul se opreste din marsaluit.  - Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau.  L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu?  - Nu, dle. Nu L-am vazut.  - Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Dumnezeul tau?  - Nu, dle, nu l-am auzit.  - L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta   senzoriala a lui Dumnezeu?  - Nu, dle, ma tem ca nu.  - Si totusi crezi in el?    - Da.  - Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista.  Ce spui de asta, fiule?  - Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.  - Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.   Studentul ramane tacut pt o clipa, dupa care, pune si el o intrebare.  - Dle profesor, exista caldura?  - Da.  - Si exista frig?  - Da, fiule, exista si frig.  - Nu, dle, nu exista.  Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.  Studentul incepe sa explice.  - Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem  nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe.    Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material, sa aiba sau sa transmita energie.    Zero absolut (-458 F) inseamna doar, absenta totala a caldurii !    Vedeti, d-le profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii.    Nu putem masura frigul. Nu avem unitati de masura pentru frig. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le profesor, ci doar absenta ei.   Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.   - Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?   - Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?   - Din nou raspuns gresit, d-le prof.,   Intunericul nu este "ceva"; este absenta a "ceva". Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta, atunci nu exista nimic, iar acest nimic il numim intuneric.  Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat, l-am masura cu unitati de masura, nu-i asa?   Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Se pare ca acesta va fi un semestru bun.     - Ce vrei sa demonstrezi, tinere?   - Dle profesor  vreau sa spun ca premisele dv. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.   De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.   - Gresita ? Poti explica in ce fel ?   - Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.    Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. D-le, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand.         Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?      - Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.   - Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, d-le profesor ?    Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.   - Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Atunci, ce sunteti, om de stiinta sau predicator?    Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.     - Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.   - E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care "a auzit" creierul profesorului, l-a  simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite si  conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, d-le – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dv., d-le profesor ?    Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila.   In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.   - Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….    - Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, d-le, exista raul?    Acum, mai nesigur, profesorul raspunde:   - Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.   La asta, studentul a replicat:   - Raul nu exista, d-le, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un  cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima  omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare  cand nu exista lumina.     Profesorul s-a asezat, fara a mai scoate un cuvant.....       P.S.: Studentul se numea.... Albert Einstein.  P.S.2: Parerea mea? BULLSHIT!! (dar e formulat misto) P.S.3: Intentionam sa fac asta la sfarsitul altui post, dar daca asa a fost sa fie... Deci! Ideea e ca trebuie sa intrati ACI . Nu intrebati ce e, doar uitati-va! Aveti incredere in mine, o sa vedeti niste chestii foarte misto! P.S.4 (nu se mai termina) : Ce clip misto :X Intotdeauna mi-au placut Nightwish, in special Beauty and the Beast! Melodia e prea jmechera. Nu e prea dura, are o muzica mult prea misto, si versurile sunt "chiar super". Destul de romantica. Are cate putin din fiecare. Asta merita ascultata si de cei care nu suporta muzica rock, si de cei care nu au habar de engleza, si de cei care urasc desenele animate, si de cei care pur si simplu sunt frecati la rozeta si nu au chef de nimic.

De unde atâta religie?

Este Dumnezeu dornic să prevină răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic!
Poate preveni răul, dar nu vrea? Atunci nu este binevoitor!
Este Dumnezeu şi capabil, şi dornic? Atunci de unde apare răul?
Nu este nici capabil, şi nici dornic? Atunci de ce să îl numim Dumnezeu?

Test cu Dacia Duster, in Maroc.

Desi poate parea ciudat, Marocul nu se deosebeste foarte mult de peisajul rural din Romania (fie ea de acum, sau din urma cu 20 de ani). De fapt pilotul de teste a simtit inca de la primul contact cu Duster acel fior din copilarie cand exersa primele trasee de off-road impreuna cu singurul partener de nadejde pe care-l putea gasi prin preajma, acel superb exemplar gri metalizat Dacia Break 1410. Se pare ca si noi, si marocanii, avem acelasi pamant prin iarba, aceleasi dealuri care merita calarite cu piciorul la blana, si aceeasi dragoste pentru a lasa pe orice macadam prindem dure de praf demne de piloti care se antreneaza pentru Paris - Dakar.
Dacia Duster este, din acest punct de vedere, cel mai asteptat automobil pe care-l scoate celebra companie din Romania.
Cum merge Duster? Pai, simplu. Merge aproximativ la fel de prost cum se vinde. Iar pentru cei care stiu cum se vinde, raspunsul este elocvent. Pentru cei care nu stiu cum se vinde, iata aici doua repere: Romania comandase pana ieri seara, inainte ca oamenii sa testeze efectiv masina, 700 de modele Duster, iar Franta a comandat, dupa primul week-end de lansare, de vineri pana luni, nu mai putin de 4.000 de modele Duster. Urmeaza Germania, dupa care va veni din spate tot restul mapamondului. Iar spre fericirea oamenilor de la Dacia, tot restul mapamondului se pare ca este de acord cu reteta Dacia de a face automobile, pentru ca din 2004 si pana acum Dacia a vandut in lume peste 1.200.000 de masini.
Revenind la oile noastre din Maroc (care, apropo, au picioare mult mai lungi si sunt mult mai slabe decat ale noastre), dupa primii zeci de kilometri cu Duster pentru fanul Dacia din mine lucrurile sunt absolut evidente. Proiectul va fi un succes de vanzari monstruos pentru categoria din care face parte. Nu numai ca Duster ofera spatiu interior de un SUV mediu, plus un sistem de tractiune integrala care poate scoate masina adanc in off-road, totul la un pret de intrare in categoria mini-SUV-urilor, dar pastreaza si toate celelalte atribute cu care mapamondul s-a obisnuit deja. Adica niste fiabilitate iesita din folosirea celor mai simple solutii posibile.
Spre exemplu, sistemul de tractiune integrala Nissan, folosit pe X-Trail sau Kangoo, este disponibil pe Duster - cel putin in primele echipari - fara toata electronica de rigoare. In plus, pentru ca masina are capacitati de trecere apreciabile (30 grade unghi de atac / 36 de grade unghi de fuga), o garda la sol de 210 mm si o greutate redusa, ea se poate arunca in off-road mult mai departe decat multe dintre SUV-urile cu care ne-am obisnuit in peisaj. In plus, Duster beneficiaza de cuplajul electromagnetic de pe Murano, care ofera performante crescute in off-road pe Duster tocmai pentru ca vine de pe o masina care este mult mai grea si unde are de munca mult mai mult decat pe Duster.
Asa ca dincolo de distractia Duster 4X2 care a dus unul din pilotii de la Top Gear Romania de la aeroport la traseul de off-road, work-shop-ul Duster 4X4 din Maroc a scos dintre dune un model Dacia care se descurca cu pante foarte abrupte si la coborare si la urcare (Duster 4X4 vine cu o cutie in 6 trepte modificata pentru ca treapta 1 sa permita rularea in off-road chiar si fara a apasa acceleratia, doar la relanti), se descurca fara probleme cu santuri care trebuie trecute cu cate o roata suspendata, si se mai descurca si cu singurul om de la Top Gear Romania a carui pasiune pentru off-road inseamna ca masina care circula pe dune trebuie sa lase in spate foarte mult praf.
Bine, bine, dar cum e merge? Surpriza maxima, desi ruleaza mai sus decat un Logan, sa zicem, Duster nu pare instabil pe curbe daca nu exagerezi la culme cu viteza. E drept ca directia e un pic moale, iar scaunele ar fi putut fi mai confortabile, dar pana si motorasul dCi de 85 de cai trage binisor in cuplu (chiar daca are 13.9 secunde 0-100) si nu genereaza la interior un zgomot deranjant. In interior zgomotele care se aud vin (cel mai probabil) de la chederul parbrizului, care scartaie probabil dupa toate incercarile la care a fost supusa masina fara nici un pic de mila. In spate nu stiu cum se sta pe bancheta, dar spatiu sigur este pentru 3 persoane.
In portbagaj inca nu s-a intrat, insa asta nu pentru ca acolo n-ar fi suficient spatiu, ci pentru ca imediat ce deschizi clapa pui mana pe mica panza care desparte spatiul din portbagaj, dupa care astepti instinctiv ca ea sa fie rulata inspre spate, ca la mai toate modelele break existente. Ei bine, surpriza, la Duster trebuie s-o mototolesti tu cu manutzele tale si s-o asezi intr-un locas special conceput, 20 de cm mai in spate.
La final, inainte ca pilotul sa-si adune toate fortele si sa se urce si in Duster 4X2 1.6 benzina, el mai zice doar atat, celor care au facut vreodata un comentariu negativ la preturile anuntate pentru Duster, care pleaca de la 10.500 TVA inclus pentru cel mai ieftin 4X2, trec prin 12.300 TVA inclus pentru cel mai ieftin 4X4, si se opresc undeva la 15.600 TVA inclus pentru Duster 4X4 Laureate. 90% dintre clientii Dacia au optat pentru versiunea de varf Laureate, 60% au optat pentru unul din cele doua motoare diesel (85 sau 110 cai), 40% au optat pentru ESP (250 de Euro in plus) si Pack Look (600 de Euro in plus), 60% dintre clienti au optat pentru o versiune 4X4, iar 20% dintre ei au optat pentru Pack Piele (PIELE PE DACIA! LA 400 EURO in plus).
P.S. Dupa toate aparentele si mai ales judecand dupa drumurile pe care am cocotat aici in Maroc acel Duster 4X2 dCi 85 de cai maro, a opta pentru sistemul de tractiune integrala in conditiile in care stii sigur ca nu te duci la munte pe drumuri forestiere e o prostie. Pentru ca Duster 4X2, cu garda la sol inalta, capacitatile de trecere bune si cauciucuri de iarna te poate scoate lejer din orice iarna bucuresteana. Nu crezi?
Baga ochiu' !



P.S.2: Am observat comentariile filmuletului, si parerile sunt impartite. Eu, personal, sunt de parere ca Dacia au facut o treaba foarte buna cu Duster. Ca design, cel putin, au facut un pas IMENS inainte! Nu se compara cu Logan! Eu am avut onoarea sa o vad pe strada, de 2 ori. Arata mult mai bine decat in filmulete.
Si oricum... 4x4 si piele, cine se astepta la asa ceva pe Dacia?
In cazul celor mai in varsta, ganditi-va cand a aparut dacia 1300, prin '70, in timp ce Mercedes aveau deja piele, motoare mari, si tot ce le mai trebuia. Cine isi imagina vreodata ca Dacia o sa se vanda in afara tarii? Cine se gandea ca Dacia o sa ajunga departe?
Mie, cel putin, imi place mult Duster si, daca as avea cash-caval, mi-as cumpara una. Acum ramane la aprecierea fiecaruia!