Mare e grădina internetului...

Internetul este apreciat de o foarte mare parte din tinerii din ziua de azi pentru că le poate conferi o identitate la care ei râvnesc. Mulţi sunt frustraţi, care pe internet se consideră smardoi. Mulţi sunt muritori de foame, care pe internet se consideră baştani. Multe fete urâte şi cu multe coşuri pe faţă se dau fotomodele pe net, mulţumită photoshopului, şi a identităţii create doar din plictiseală. Sunt oameni frustraţi care încă nu au depăşit momentul, şi nu îşi acceptă condiţia. Sunt conştienţi că pur şi simplu nu au cum să îşi facă prieteni cu felul lor de a fi, aşa că încearcă să dezvolte o altă personalitate, pe care ei o consideră favorabilă. Adică devin falşi & wannabe. Interesant e că se supără dacă le spui că sunt distruşi, fiind în stare să meargă până în pânzele albe pentru a demonstra contrariul. Într-un final, când cineva îţi aduce la cunoştinţă că persoana cu care discuţi e cu totul altfel faţă de cea imaginată de tine, surpriza este una de proporţii. În general te îndoieşti că cineva ar putea merge atât de departe. Te îndoieşti că acea persoană se poate îndoi atât de tare de propria fiinţă încât să te vrăjească cu nişte minciuni sfruntate. Mai interesant e că aceste persoane ar putea ajunge actori foarte buni, pentru că se pricep să intre în pielea personajului.
Dezamăgitor este atunci când cineva te aduce cu picioarele pe pământ, rupându-ţi filmul, amintindu-ţi că nimic nu e ceea ce pare, şi că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Mai dureros este, însă, faptul că nu te-ai fi aşteptat niciodată. Începi să ai încredere în persoana respectivă. Uşor uşor începi să o placi, din ce în ce mai mult. Vrei să te întâlneşti cu ea, dar nu ca să vezi dacă arată bine sau nu, ci numai pentru că ţi-ar plăcea să o strângi în braţe, dar pe ea nu o interesează. Pe ea o interesează să arate cât mai bine în ochii tăi, şi să o consideri o zână bună, fotomodel, elevă eminentă, sau orice altceva. Pe tine te interesează să ai ocazia să o întâlneşti, indiferent dacă îi lipseşte o mână, un picior, două picioare, sau capul. Important e să o poţi strânge în braţe. Când afli că tu eşti în plop, şi plopul în aer, te simţi dezamăgit, e un sentiment foarte jenant.
Te simşi dezamăgit, şi nu pentru că persoana respectivă e cu totul altfel faţă de ce credeai tu, ci pentru că tocmai ai aflat că nu eşti decât încă un fraier pe lista ei, încă o crestătură pe grindă. Te aşteptai să primeşti acele cuvinte dulci şi îmbietoare numai pentru tine. Faptul că nu mai eşti unic, nu te mai simţi "tu", şi asta te face să te simţi gol pe dinăuntru. Te simţi jignit, pentru că nu mai eşti "acela" . Eşti doar un altul. Te simţi jignit pentru că pe ea de fapt nu o interesează persoana ta, şi nici nu a interesat-o vreodata.
Poate am avut ocazia să simt asta pe pielea mea, dar foarte important este să trec peste, şi mă consolez spunându-mi că dacă respectiva s-a coborât la nivelul "care este" probabil nici nu merită să mă consum.

Şi totuşi, m-ai dezamăgit...